Raul CojocaruPsiholog clinician · Psihoterapeut cognitiv-comportamental Apel gratuit

Relații

De ce aleg mereu același tip de partener?

De Raul Cojocaru · Actualizat la · 3 min de citit

Ajungem des cu același tip de partener pentru că alegem, fără să ne dăm seama, ceea ce ni se pare familiar. Studiile arată că partenerii pe care îi alegem de-a lungul timpului chiar seamănă între ei, iar tiparele de atașament și convingerile formate devreme fac ca anumiți oameni să ni se pară „chimie”. Vestea bună: când vezi tiparul, poți începe să alegi diferit.

Pe scurt

  • „Tipul” nostru există și în date: un studiu longitudinal a găsit asemănări reale între partenerii succesivi ai acelorași oameni.
  • Ce simțim ca „chimie” e adesea familiaritate, inclusiv familiaritatea unor relații dureroase.
  • Terapia centrată pe scheme descrie fenomenul ca pe o „chimie a schemelor”: suntem atrași de cine ne activează convingerile vechi.
  • Atașamentul anxios și cel evitant se găsesc des unul pe altul.
  • Schimbarea începe cu observarea tiparului, nu cu autocritica.

Există, de fapt, un „tip”?

Da, și nu doar ca impresie. Yoobin Park și Geoff MacDonald (2019), de la Universitatea din Toronto, au analizat datele unui studiu german de lungă durată, în care oamenii și partenerii lor își descriau singuri personalitatea. Au comparat partenerul actual cu fostul partener al aceleiași persoane și au găsit o asemănare consistentă între ei, peste ce ar fi apărut la întâmplare. Efectul nu e uriaș, dar e real: avem tendința de a alege oameni cu un profil asemănător.

Asta nu e neapărat o problemă. Devine o problemă când „tipul” tău înseamnă, de fiecare dată, aceeași durere.

De ce ni se pare „chimie”

Când întâlnim pe cineva care ne activează un tipar vechi, emoția e foarte intensă: neliniște, dorință, senzația de „el/ea e altfel”. În terapia centrată pe scheme, Jeffrey Young numește asta „chimia schemelor”: suntem atrași cel mai puternic de oamenii care se potrivesc cu convingerile noastre profunde despre iubire.

  • Dacă ai învățat că iubirea trebuie câștigată, un partener greu de mulțumit poate părea irezistibil.
  • Dacă ai o frică profundă de abandon, cineva imprevizibil îți va activa sistemul de atașament mult mai puternic decât cineva stabil. Stabilitatea poate părea chiar „plictisitoare”.
  • Dacă ai crescut avându-i grijă unui părinte, s-ar putea să te atragă oamenii care „au nevoie să fie salvați”.

Familiarul pare sigur, chiar și când nu e.

Rolul atașamentului

Persoanele cu atașament anxios și cele cu atașament evitant se găsesc des unele pe altele: unul caută apropiere, celălalt se retrage, iar fiecare confirmă temerile celuilalt. Relația devine o repetiție a aceleiași scene. Detalii în articolele despre atașamentul anxios și atașamentul evitant.

Partea încurajatoare: cercetările arată că atașamentul se poate schimba în timp, prin relații care oferă siguranță (Arriaga și colegii, 2018) și prin psihoterapie (Taylor și colegii, 2015).

Semne că repeți un tipar

  • Relațiile tale se termină în același fel sau din aceleași motive.
  • Prietenii îți spun „iar unul/una ca el/ea”.
  • Te plictisesc oamenii disponibili și stabili.
  • În relație ajungi mereu în același rol: salvatorul, cel care cere, cel care se retrage, cel care se adaptează.
  • La început simți o atracție foarte intensă, urmată de aceeași dezamăgire.

Bianca observă, la 31 de ani, că toți partenerii ei importanți au fost bărbați fermecători, greu de prins și reci după primele luni. Bărbații care o căutau constant i se păreau „prea disponibili”. Abia când face o listă cu ultimele patru relații vede cât de mult seamănă felul în care s-a simțit în fiecare: mereu pe punctul de a fi părăsită.

Cum alegi altfel

  1. Fă harta. Scrie ultimele 3–4 relații importante: cum te-ai simțit la început, ce rol ai avut, cum s-au terminat. Tiparul apare adesea pe hârtie mai clar decât în minte.
  2. Separă intensitatea de compatibilitate. Atracția foarte puternică nu e o dovadă că relația e potrivită. Uneori e un semn că s-a activat o schemă veche.
  3. Dă-i o șansă calmului. Oamenii stabili pot părea mai puțin „magici” la început. Observă cum te simți cu ei după câteva luni, nu după câteva zile.
  4. Lucrează la ce aduci tu. Nu ca să te învinovățești, ci pentru că e partea pe care o poți schimba.
  5. Fii blând(ă) cu tine. Tiparul s-a format ca să te protejeze. Autocritica doar îl întărește.

Cum lucrez cu asta în terapie

E una dintre temele mele preferate, pentru că aici se vede cel mai clar ideea de la care pornesc: un tipar se repetă până când îl vezi limpede. În terapie:

  • facem împreună harta relațiilor tale și a rolurilor în care ajungi;
  • identificăm convingerile care fac anumiți oameni să pară irezistibili (terapie cognitiv-comportamentală, CBT);
  • lucrăm cu schemele vechi, cu instrumente din terapia centrată pe scheme, în care sunt în formare;
  • exersăm alegeri noi, în ritmul tău, ghidate de ce vrei cu adevărat într-o relație (terapie prin acceptare și angajament, ACT).

Întrebări frecvente

E ceva în neregulă cu mine dacă aleg mereu același tip de partener?

Nu. E foarte frecvent și are explicații clare: atașamentul și convingerile formate devreme. Faptul că observi tiparul e deja un prim pas.

De ce mă plictisesc oamenii care mă tratează bine?

Pentru că siguranța poate părea lipsă de „chimie” când sistemul tău de atașament e obișnuit cu incertitudinea. Adesea, cu timpul, calmul devine atractiv.

Pot schimba tipul de partener care mă atrage?

Atracția inițială se schimbă mai lent, dar alegerile tale se pot schimba repede: pe cine continui să vezi, ce accepți, cât de repede te implici.

Are legătură cu părinții mei?

Adesea, da, dar nu e o regulă simplă de tipul „alegi pe cineva ca tatăl tău”. Contează mai ales ce ai învățat despre iubire, siguranță și valoarea ta.

Surse

  1. Park, Y., & MacDonald, G. (2019). Consistency between individuals' past and current romantic partners' own reports of their personalities. PNAS.
  2. Young, J. E., Klosko, J. S., & Weishaar, M. E. (2003). Schema Therapy: A Practitioner's Guide. New York: Guilford Press.
  3. Pilkington, P. D., Bishop, A., & Younan, R. (2021). Adverse childhood experiences and early maladaptive schemas in adulthood: a systematic review and meta-analysis. Clinical Psychology & Psychotherapy.
  4. Arriaga, X. B., Kumashiro, M., Simpson, J. A., & Overall, N. C. (2018). Revising working models across time. Personality and Social Psychology Review.
  5. Taylor, P., Rietzschel, J., Danquah, A., & Berry, K. (2015). Changes in attachment representations during psychological therapy. Psychotherapy Research.

Acest articol are scop educativ și nu înlocuiește o evaluare psihologică sau psihiatrică. Exemplele sunt ilustrative, compuse, și nu provin de la clienți reali.

Citește și